Polemici

Inca mai lucrez, dar trag cu o jumatate de ureche si un sfert de ochi catre o reluare de la Realitatea…
In timp ce Miron Mitrea, din pozitia unui razvratit, il trateaza(prin telefon) cu sictir pe Marean “care este”, aceste il ameninta:

- Domnu’ Mitrea, daca nu recunoasteti va demonstrez eu, ca am o caseta cu vocea Dumneavoastra.

Bine… Marean mai zice si altele… de exemplu, “Mitrea e omu’ lu’ Basescu” sau “Lamurim zilele viitoare, nu pot discuta acum prin telefon ca Dl. Mitrea ma acapareaza cu vocea lui”

Lasand la o parte toate celelaltre perle… Ce zicea Basescu zilele trecute? Aud? cumva “ei se filmeaza unii pe altii si apoi se toarna?”

Am descoperit zilele acestea ca, in politica, “onorabilitatea” este obligatorie numai atunci cand castigi. Si numai atunci cand ii amintesti de aceasta, adversarului tau. Celui pe care il consideri perdant.
Cand insa, dimineata, te trezesti ca de fapt ai dansat degeaba… lucrurile se schimba… uitam de “onorabilitate”…

Unul. Ca sa nu facem abuz.

Reteta pentru cafea de criza:
Se ia o boabă de cafea, se leagă cu o aţă, şi se scufundă de 2-3 ori în ceaşca cu apă fierbinte.
La fiecare 3 cafele se schimbă aţa…

“Inelul median va fi paralel cu autostrada nord-sud”

Acest lucru sustine cu nonsalanta Sorin Oprescu, “independentu’ PSD-ului” in cursa pentru a castiga voturile bucurestenilor.
Aceasta minune se intampla azi 29 mai in anul de gratie 2008, ora 23:13(sa fie cu noroc?!!!) in emisiunea lui Cristian Tabara, de la PRO TV - “Angajam Primar”.
Nu am nici o indoiala ca sunt mii de oameni care il cred si ii sorb cu nesat promisiunile electorale… Dar Doamne… pana unde putem merge cu stupizenia?!!!

Cu toate acestea, cu singuranta voi merge la vot, asa cum am facut-o de fiecare data.
Voi pune insa stampila cu aceeasi clasica intrebare in gand “Eu cu cine votez?”

Hmm… de parca stie cineva dintre noi…

De ce nu ne putem abtine macar in anumite momente?
Oare asta ne reprezinta? Pomana?
Chiar nu putem sarbatori altfel, nici macar ziua noastra nationala, decat prin a da si a primi pomeni?

Care e mai tare “Bruzli” sau “Ciaknoris” ? Cam de aici porneau in copilarie multe din incaierarile cu amicii, la fel de-o schioapa ca si mine…
Fiecare ne aparam cu ardoare “zeul” ajungand inevitabil la incaierare. Atatata cu tact de cei mai mari ca noi care se distrau de minune pe seama noastra, in timp ce ne incaieram…

Gasind articolul lui Alex Mihaileanu datator cu semnatura la gazeta - cum isi spune, mi-am amintit atat de copilarie dar si de atarnatoru’, personaj “fermecator” ce ne amuza si ne dispera in acelasi timp, pe mine si colegii mei, cu ceva ani in urma…
Am cunoscut personaju’ in timp ce “workaream” pentru o companie(devenita maricica intre timp) unde ne vizita de cel putin 2 ori pe saptamana si nu pleca de prin birouri fara sa ne smulga ceva… Ba trebuia musai sa il imprumuti cu “o suta da lei” ba te rezolva cu ceva la primarie, ba la prefectura, ba la… gasea tot timpul pe cineva care sa fie suficient de naiv incat sa ii ofere o “atentie” in speranta rezolvarii unor anumite chestiuni legate de contactul cu functionarimea statului. Era tipul de om care iti cerea o suta de lei, daca nu aveai iti cerea o tigara, daca nu aveai iti cerea un foc si tot asa… nu pleca cu(da, stiu…) mana goala nici de-al dracului…
La 2-3 saptamani deja avea nume de cod. Atarnatoru’ Doua semnale erau cel emai importante prin firma…

Primul - Baaaaiiii! vine seeeefu… hm… usi inchise, holuri parasite, toata lumea la munca…
Al doile - Bai… Sase vine atarnatoru’. PFuuu… stupoare… usi inchise, holuri parasite, toata lumea la munca. Dar in plus in mai toate birourile gaseai cate un scaun in usa …

A trecut timpul si peste vreo 2 ani am ramas perplex sa dau de el printr-o administratie financiara. Nu stiu ce puii mei facea pe acolo… dar domne’ era de toata jena… Sa reprezinti statul si sa atarni in halul ala la pomeni… In viata mea am avut doi oameni carora am refuzat sa le strang mana intinsa. El este unul dintre ei… Si nu imi e rusine de asta nici in ziua de azi…

Si totusi… era atarnatoru’ mai prejos de Ghita Piscot al lui subiectiv ?

A… si mi-am mai amintit de ceva… isi mai aminteste cineva de deschidere “oficiala” a mall-ului din Vitan

Doamne ce oameni de rahat… daca e de pomana… e bun si asta

Trista nebunie a ultimei saptamani trambitata pe OTV, la poarta(cititi scara blocului) caruia cozile la dat bani au fost mai mari decat vechile cozi la lapte, s-a incheiat cu un rezultat stralucitor. Un numar din cele 23 jucate. Schema gandita de Ogica si Dorel un cuplu la fel de senzational ca si televiziunea care i-a gazduit zi de zi in aceasta saptamana s-a dovedit a fi ceea ce orice om cu scaun la cap stia dinainte. Un vis. Un vis, ramas neimplinit pentru sutele de naivi ce s-au imbulzit la poarta vizionarului cu dorinta arzatoare ca maine sa se scoale mai bogati(sau mai celebri )cu 6.000 de euro.
Eu nu inteleg un lucru… De ce Ogica sa dai 135.000 de euro pentru a “nimeri” un numar? Chiar cred ca va descurcati si cu cativa euro.
Dar poate ca data viitoare “Dorele va miscati si voi mai cu talent ? ”

Eu recomand conducerii Loto sa introduca intr-o “editie speciala” doua noi tipuri de jocuri.
1 din 23 si Ogica.

Nu-i asa ca ar fi interesant sa putem juca nu numai “6 din 49” si “Joker” ci si “1 din 23” si “Ogica“?

kitsch-ul la romani, sau cat de departe putem merge cu cretinismul…

Probabil e o reactie tardiva, tinand cont ca evenimentul are ceva vechime, in jur de 1-2 saptamani si din cate mi-am dat seama azi s-au scris multe despre subiect… (aici aici aici aici si poate in mult mai multe locuri) dar chiar nu ma pot abtine. Ma rog, as putea dar nu vreau sa ma abtin.

Azi, mergand la o intalnire, am fost nevoit sa ajung prin plin centrul capitalei, pe bulevardul Unirii - la fantani. De obicei, ocolesc zona respectiva cat pot de mult, daca nu stii de ce, urca intr-o masina si mergi acolo la o ora de varf… Azi insa nu am avut ce face si la un moment dat chiar eram nerabdator sa dau de racoarea fantanilor de pe Unirii.
Asta mi-a stricat insa ziua mult, mult mai mult decat de obicei…

M-am trezit in capul bulevardului cu 5-6 “turisti fotografi” care blitz-uiau de zor(atentie: e doar o metafora, doar nu foloseau blitzul la 12.00… )
Prima reactie a fost de surpriza placuta… zic

- Ia uite domne’ ca mai vin turisti si prin Bucuresti…

Doar ca asta a durat pana cand mi-am aruncat privirea spre fantani… Si am ramas socat!

Toate fantanile sunt colorate in niste aberatii de “culori de toate culorile” de te scarbeste privelistea lor… Am apucat doar sa fac o poza cu telefonul din masina… si am nimerit o “apa” rosie care seamana dezgustator de mult cu sangele tasnind dintr-un cap retezat, asa cum mai vezi prin aberantele “filme de groaza”… Cuvintele care mi-au venit in minte au fost “sa sara sange pe pereti !”

De ce dracu’(scuza-ma mama…) nu putem noi romanii sa ne bucuram de ce avem… Ce minte cretina poate accepta sa “kitschuiesti” pana si apa…
Ce crede “fenomenul ala de artist” care a avut ideea asta ca poate aduce el mai frumos apei, decat ceea ce a lasat Dumnezeu sa fie. Si cat oare a platit primaria Adrieanului pentru rahatul ala din centru?! Ar fi interesant de aflat…

In treacat fie spus e pentru prima data cand il detest pe Adriean dar fantanile sale prea seamana cu blocurile Marieanului…

Adrieanule !!! Marieanule !!! Lasati-ne macar APA… Lasati APA sa fie APA!

Ceea ce era de astepta(chiar daca personal mai aveam ceva sperante ca nu s eva intampla) s-a intamplat.
Basescu a fost demis azi cu majoritate oarecum surprinzatoare de voturi. Se pare ca si-a facut mai multi dusmani decat credeam.
Dincolo de jocurile si calculele politicianiste, am convingerea ca o mare influenta a avut-o si ura pe care Basescu are darul de a o atrage din partea multora…

Chiar daca nu sunt de acord cu acest rezultat, consider ca nu e un capat de tara si ca “nu vom muri din asta”… Trebuie sa mergem mai departe in liniste, fara a degenera in altceva. Cateva lucruri m-au derajat insa enorm:

1. In primul rand, modul cum am primit confirmarea demiTERII;
Fiind in masina am ascultat vestea la radio intr-o limba stalcita. Nu stiu daca era limba maghiara stalcita sau limba Romana stalcita… Mi-au ramas intiparite, cred ca pentru foarte mult timp, in memorie cuvintele:
… io sute eopt vioturi impotriva…
Dragii mei, nu sunt un nationalist, ba chiar cred ca am ceva sange de maghiar prin vene, dar putea exista bunul simt ca acest anunt sa fie facut de un roman.

2. Dupa ce am primit aceasta veste in conditiile de mai sus am trait si socul de a-l asculta pe “medicamentosul cvt” cum il porcaeste pe inca presedintele tarii. Nu e de mirare si oricum eu am fost norocos ascultandu-l doar cateva minute. Cei din sala au fost nevoiti sa il asculte cca 1/2 h, microfonul fiind monopolizat de bufonul scapat parca de la “Gheorghe Marinescu” - sectia “agitati”… Un singur cuvant exprima pe scurt toate sentimentele pe care le-am trait timp de cele cateva minute. SCARBA.

3. Basescu nu si-a respectat “promisiune” de a-si da demisia. Asta m-a intristat foarte mult.

4. Ulterior, am urmarit discursul sau din Piata Universitatii. Si am vazut un Basescu invins… Cineva ar zice ca, invins in primul rand de PATRICIU si puterea petrolului sau. Poate fi corect… Voiculestii, Pesedeii, liberarii, peremeii si prietenii lor sunt doar instrumente…
Dar dusmanul numarul unu, cred ca i-a fost incapacitatea de a-si face “prieteni=relatii” Oare cum e “lozinca”, in politica, afaceri, viata, orice…? RELATII, RELATII, RELATII…

5. Pe unul din posturile TV(pe cel al lui Voiculescu, bineinteles…) am avut ghinionul sa vad cum Bunicuta isi manifesta fericirea slab disimulata… Sincer, parca-parca as fi preferat sa il vad mai degraba pe prostanac…

6. Toate cele intamplate in ultimele trei luni ma duc cu gandul fara sa vreau catre serialul de demult-Caracatita, in care Corado Catani lupta de zor contra mafiotilor Italieni…
Basescu nu are nimic din Corado Catani. Cu exceptia adversarilor. De data asta, nu Italieni… dar mai stii?!

Un bun prieten mi-a recomandat filmul “Syriana”
Inca nu l-am vazut. Dar il voi urmari in curand. Si atunci poate revin…